Există trei metode principale:
1. Metoda chimică
Simplu spus, înseamnă adăugarea de agenți chimici în apele uzate pentru a permite murdăriei din interior să reacționeze și să devină ușor de îndepărtat.
Metoda de coagulare：TPrincipiul de funcționare al metodei de coagulare este adăugarea de agenți chimici în apă, provocând agregarea particulelor mici în suspensie și formarea de flocoane mai mari, apoi depunerea acestora sub influența gravitației. Această metodă poate elimina eficient cromaticitatea, bacteriile și o parte din materia organică din apă. Cu toate acestea, efectul său de tratare asupra substanțelor complet dizolvate în apă este limitat, iar efectul de tratare este ușor afectat de fluctuațiile temperaturii apei și ale valorii pH-ului.
Metoda de oxidare:Uutilizați oxidanți (cum ar fi clorul, ozonul) pentru a descompune substanțele toxice în unele inofensive. Ozonul are efecte bune și nu produce poluare secundară, dar costul este ridicat; clorul este utilizat în mod obișnuit și potrivit pentru tratarea apelor uzate care conțin fenol și cianură; efectul de oxidare a aerului este puțin slab și este utilizat în general în apele uzate unde poluanții sunt ușor oxidați.
Metoda electrochimică: Se aplică electricitate pentru a permite poluanților să reacționeze pe suprafața electrodului pentru a fi îndepărtați, iar uneori se adaugă clorură de sodiu pentru a spori efectul. Această metodă are un efect de procesare bun, dar dezavantajele sale sunt, de asemenea, evidente: pe de o parte, consumă multă energie electrică și are costuri de operare ridicate; Pe de altă parte, în timpul procesului pot apărea și unele reacții secundare, ceea ce duce la poluare secundară.
2. Metoda fizică
Separarea impurităților solide din apă prin metode fizice.
Metoda de filtrare utilizează medii filtrante cu micropori (cum ar fi filtrele microporoase) pentru a intercepta solidele în suspensie din apă.
Regula sedimentării este de a folosi gravitația pentru a permite particulelor mai grele în suspensie din apele uzate să se depună în mod natural pe fundul apei.
Metoda de flotație cu aer introduce un număr mare de bule minuscule în apă, făcându-le să adere la particulele de impurități și să formeze un corp plutitor cu o densitate totală mai mică decât cea a apei. Apoi, acesta se ridică la suprafața apei prin flotabilitate și este îndepărtat cu ajutorul unui echipament de răzuire.
Aceste metode sunt simple și ușor de gestionat, dar nu pot elimina poluanții dizolvați în apă și au limitări în utilizarea lor.
3. Tehnologia de oxidare fotocatalitică
Prin utilizarea luminii ultraviolete și a agenților oxidanți (cum ar fi peroxidul de hidrogen), poluanții dificil de descompus (cum ar fi bifenilii policlorurați) pot fi distruși complet.
Există o metodă numită „Fenton fotocatalitic”, care poate produce rapid o cantitate mare de substanțe active și poate descompune eficient materia organică sub acțiunea combinată a luminii și a ionilor de fier.
O altă metodă este adăugarea de materiale semiconductoare fotosensibile (cum ar fi dioxidul de titan), care generează radicali liberi puternic oxidanți sub iradiere luminoasă, descompunând complet poluanții în substanțe inofensive, cum ar fi dioxidul de carbon și apa. Această metodă are un mare potențial pentru tratarea poluanților recalcitranți.
Data publicării: 11 noiembrie 2025
